sâmbătă, 24 octombrie 2009

Barcu negru (prohod)

Amaliei Rodriguez
în eternitate


! cu o Barcă Neagră
printre morţi mă purtară
ca Sufletul meu să se încînte cu Moarte !

! ca Sufletul meu
să îl mănînce Moartea,
ca Sufletu-mi, Doamne, Moartea să-l beie !

! să mi-l omoare, Sufletul,
cei mulţi tăbărîră
şi lovitu-m-au, Doamne, şi mă îngenuncheară !

! şi m-au rupt în bucăţi
ca pe Viermii Pămîntului
şi eram, Doamne, Viermele-Vierme printre cadavre !

! şi eram nici cît un Vierme
şi m-am rugat, Doamne, de Tine
şi n-am găsit la Tine îndurare !

! Te-am rugat să mă iei
şi a mă luare
ca pe o rază în întuneric nu Te-ndurai !

! nu Te-ndurai, nu Te-ndurerai, Doamne,
şi m-am rugat, Surioare, Surioare,
Urse-Ursance-Ursitoare, de mine îndurare !

! şi mă purtară, Demenţă,
cu o Barcă Neagră
printre morţi mă purtară !

! şi am mîncat cu Demenţa la masă
şi-am înghiţit dumicatul şi anafora Demenţei,
cu Sfînta Demenţă mă cuminecară !

! şi rîdeam ca o floare scuturată de viscol,
şi rîdeam ca o floare
ca Floarea-Soarelui-Cancerului !

! şi mult de mine se bucurară
se bucurară urzicele buzelor
îmi tămîiară şi-n urinele curvelor mă îmbălsămară !

! cu o Barcă Neagră
printre morţi mă purtară
cu vîsle de smoală !

! cu vîsle de smoală
amarele gîndului
în Centrul Pămîntului !

! în Miezul Pămîntului
mă copleşiră, mă îndemnară,
mă îngenuncheară, mă îndemnară !

! să-i sărut mînurile
să-i sărut inelele,
să-i sărut gura, să-i sărut noada !

! mă purtară, mă purtară
mai aproape de Căpetenia Amară
cu ţeastă de omenime, cu Cuget de Fiară !

! cu o Barcă Neagră
printre morţi mă purtară !

Niciun comentariu: