Doina (Bucuroasa moarte)

Pentru Marin Preda

! sîngele îmi plînge-n sînge
fiindcă trupul meu mă strînge,
nu-s nici viu şi nu-s nici mort
dar mă strînge trupul tot,
nu-s nici viu şi nu-s nici mort
dar mă-nchide trupul tot !

! închisoare, închisoare
te-au crescut ca pe o floare
Muica şi surorile
lacrimi şi sudorile,
Muica şi surorile,
lacrimi şi sudorile !

! am zăcut bolnav în tine
dar acum zăresc lumine,
Soarele s-o înălţa,
vine Moartea şi mă ia,
Soarele s-o înălţa,
vine Moartea şi mă ia !

! închisoare, închisoare
te-am crescut ca pe o floare,
bucură-te, Fată Mare
că m-ai scos din închisoare,
bucură-te, Fată Mare
că m-ai scos din închisoare !

Cezar Ivănescu

Doina (Luminaţi lumini cereşti)

! luminaţi lumini cereşti
colo-n valea Baaad
Moartea-mi plînge la fereşti
colo-n valea Baaad,
trei fecioare trec şi torc
colo-n valea Baaad
trec şi nu se mai întorc
colo-n valea Baaad,
Maică-a mea cum m-ai lăsat
colo-n valea Baaad,
de pe cruce ţi-am strigat
colo-n valea Baaad
ca pe-un piepten lepădat
colo-n valea Baaad
Maică tot îţi foloseam
colo-n valea Baaad
părul ţi-l mai netezeam
colo-n valea Baaad
ca pe o oglindă rea
colo-n valea Baaad,
măcar ziua arăta
colo-n valea Baaad
ochii şi făptura ta
colo-n valea Baaad...
luminaţi lumini cereşti
colo-n valea Baaad,
vînăt macule tu creşti
colo-n valea Baaad
măcar pentru tine sînt
colo-n valea Baaad
umbră dulce negru vînt
colo-n valea Baaad
şi căldură subt pămînt
colo-n valea Baaad...
sufăr fără nici un gînd
colo-n valea Baaad
Doamne, mult m-ai încercat
colo-n valea Baaad
dă-mi credinţa că-n mormînt
colo-n valea Baaad
mi-i calvarul încheiat
colo-n valea Baaad
şi nu sufăr de curînd
Doamne, mult m-ai încercat
abia Gînd, abia Cuvînt
Doamne, mult m-ai încercat
Maicii cînd chin greu m-ai dat
pămîntit, reîncarnat
colo-n valea Baaad,
faţa apei s-o descînt
Doamne, – atît de rău ţi-am fost?
apele s-au otrăvit,
Doamne, – atît de rău ţi-am fost?
Doamne, cum de n-am murit,
Doamne, – atît de rău ţi-am fost?
într-un lotus stam pîndit,
Doamne, – atît de rău ţi-am fost?
Doamne, Tu – sămînţă grea
Doamne, – atît de rău ţi-am fost?
să nu-mi dai nici Moartea mea
vieţuind fără de rost,
Doamne, – atît de rău ţi-am fost?

! nu mai am nici glas să spun
colo-n valea Baaad
face-te-ai lumină scrum
colo-n valea Baaad
Soare face-te-ai cuptor
colo-n valea Baaad
mîntuit încetişor
colo-n valea Baaad
fără grabă, cum trăim,
colo-n valea Baaad
să arzi cruci de ţintirim
colo-n valea Baaad
şi întregul Baaad
colo-n valea Baaad
cu cenuşă bucurat
colo-n valea Baaad
că cenuşă-am sămănat
colo-n valea Baaad
şi-am ţinut-o grîu curat
colo-n valea Baaad... !

! luminaţi lumini cereşti
colo-n valea Baaad !

Cezar Ivănescu

Doina (Gnoză)

! gura-mi spune vorbe,
nu ştiu-ale cui sînt
cum nu-şi mai ştiu morţii
ţărna subt pămînt,
nu-s de-aici străinu-s
de voi Morţilor
şi de tine, Maică
a ţărînilor !

! orice-ar spune gura
jale mi-i, urît –
suflet, pentru cine
te-ai mai coborît?

! pizmă, nici mînie
pentru voi nu sîmt,
nu mi-i rău nici bine,
nu mi-i larg ori strîmt !

! nu vin să vă judec,
nu vin să vă schimb,
numa limba-n gură
în tăcere-o plimb !

! de-mi ştiam venitul
nu veneam deloc,
focul ţi-am cerşitu-l
Ţară Nenoroc !

! carnea mea curată
arde-o bine, foc,
gura-ţi spune vorbe
de cenuşă-n loc,

gura-ţi spune vorbe
de cenuşă-n loc,
carnea mea curată
arde-o bine, foc !

Cezar Ivănescu

Doina (Dorul de Moldova)

! m-a prins dorul de Moldova
sfînta ceea-n violet,
i-aţi sfinţit trupul şi vorba
morţilor, oloi secret !

! dulci femei cu gura dulce
şi cu trupul tămîiet,
după al vost’ pas m-aş duce
cînd coboară sara-ncet !

! m-a prins dorul de Moldova,
plîng şi-n lacrimi o mai văd,
cum dormeam subt ceru-i, Doamne,
ca în pîntece un făt !

! nu mai doarme zi şi noapte
robul tău şi la ce bun?
ca Fecioarele curatu-i
cest anahoret nebun !

! Moartea hrană mi-i, păcatul
Moartea mi-i păcat dintîi,
singur dorm – şi dorm cu Moartea,
pernă mi-i la căpătîi !

! nu-l mai plîngeţi pe acela
care vecinic singur nu-i,
plîngeţi-l pe cel ce n-are
Moartea şi Moldova lui !

! Bucovină de lumină,
Basarabie şi tu,
lina mea Moldovă lină
mai alină-mă acu !

! nu-l mai plîngeţi pe acela
care vecinic singur nu-i,
plîngeţi-l pe cel ce n-are
Moartea şi Moldova lui !

Cezar Ivănescu